Stindardul Blasfemiei – Agathdaimon

Vopsite cu trei culori, pazesc pe marginea soselei
Fintina celor… crediciosi!

Trei cruci pe marginea soselei cu gesturi largi de miini bolnave
Opresc din drum pe calatori si parca-s trei spinzuratori
De care atirna trei crisosi…

Intr-o zi impinsi de-acelasi funerar indemn
Ca dou-armate puse una-n fata alteia
Cumintii se-ntilnira cu nebunii
Copiii mortilor de miine se-ntilnira cu parintii…

“Si-armatele-ncepura lupta la umbra crucilor de lemn
Deoparte flutura stindardul credintei… alb… curat…”

…ca albul cel curat, al florilor de nufar
Iar tricolorul nebuniei, inchis cu grija-n cite-in cufar
De craniu omenesc…
Sta gata sa se desfasoare la cea dintii ingenuncheare
A albului domnesc…

Insa-n ziu-aceea cerul innegrit de fum parea
Un tavan de catedrala ce se naruia
“Iar fumul din clopotnitele-aprinse deschidea-n albastrul:”
Drumul altui fum, mai greu, mai negru si-albastrul
se-nnegrea…

Si-n ziu-aceea cerul innegrit de fum parea
Un tavan de catedrala ce se naruia

Si multimea-nspaimintata, spre clopotnitele-aprinse


Lyric Stindardul Blasfemiei – Agathdaimon